Despre limbă

Limba slovacă folosește scrisul latin/alfabetul latin modificat. Pentru că pentru unele sunete slovace lipsesc literele corespunzătoare, alfabetul slovac se ajută de semne diacritice. Moliciunea consoanelor se caracterizează/indică cu un caron (ď, ť, ň, ľ, utlizat și pentru grafemele ž, š, č, dž), accentul ascuțit indică vocalele lungi (á, é, í, ó, ú, ý, dar și ĺ și ŕ). Vocalele nu sunt supuse unei reducții, în orice poziție ele se pronuță în formă plină. Pe lângă vocale și consoane apar în limba slovacă și așa numiții i- Diftongi (ia, ie, iu) precum și un u-Diftong (uo, reprezentat grafic drept/ca ô), al cărui prim segment se pronunță ca o semivocală.

O specificitate fonologică a limbii scrise slovace (ca și a dialectelor slovace centrale) este așa numită regulă ritmică, potrivit căreia într-un cuvânt de obicei nu pot sta două silabe care urmează una după alta nemijlocit (pekný – krásny, nosím – súdim). Această prescurtare ritmică nu reprezintă în limba scrisă slovacă nicio lege, ea este doar o tendință.

Limba slovacă dispune de o accentuare dinamică pe prima silabă a cuvântului, care nu este totuși foarte marcantă (ea este mai slabă decât, de exemplu, în rusă sau polonă). În sintagme care încep cu o prepoziție monosilabică, accentul cade în general pe prepoziție : na stole [pe masă].

Slovaca/limba slovacă are paradigme de declinare şi de conjugare mai simple în comparație cu limbile cehă sau rusă. În acelaşi timp sistemul de forme verbale şi nominale este în mod clar divizat, în ciuda tendinţelor de unificare. Limba slovacă are şase cazuri gramaticale (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, locativ și instrumental). Spre deosebire de cehă, vocativul este puțin productiv în slovacă; el este , în general, identificat cu nominativul. Substantivele și adjectivel cunosc trei genuri: masculin, feminin și neutru. Verbele sunt conjugate la trei timpuri: trecut, prezent și viitor. Pe lângă cele trei moduri (indicativ, imperativ și conjunctiv) se deosebesc/diferențiază la cele mai multe verbe slovace și două moduri de acțiune, respectiv aspecte: imperfectiv(volať) și perfectiv (zavolať). Este vorba de o limbă puternic flexionară cu elemente analitice, în care funcția gramaticală a cuvintelor este indicată în mod clar de flexiuni/declinări, dacă ordinea cuvintelor în propoziție este relativ liberă și poate fi utilizată ca un mijloc semantic. În tipologia sintactică, limba slovacă este caracterizată prin ordinea/schema de bază SVO (subiect - predicat-complement). În limba slovacă apar cel mai frecvent construcții de propoziții din două părți, care au subiectul lor (Agens), adesea sunt reprezentate totuți și construcții cu o singură parte/impersonale fără Agens(Prší [plouă], Zabilo ho v hore [l-a ucis la munte], Striaslo ho [l-a scuturat]).

Construcțiile pasive au apărut și apar și în prezent, în dialectele slovace, mai rar. În limba scrisă oficială/standard numărul de verbe descriptive și reflexive a crescut ca efect/rezultat al europenizării.