Pronunție și ortografie
Când după consoanele d, t, n urmează vocalele e, i, í respectiv diftongii ia, ie sau iu, aceste consoane se pronunță moale - ca ď, ť, ň.
deti | /ďeťi/ |
teta | /ťeta/ |
pekne | /pekňe/ |
rodina | /roďina/ |
ticho | /ťicho/ |
nikto | /ňikto/ |
dívať sa | /ďívať sa/ |
dieťa | /ďi̯eťa/ |
peniaze | /peňi̯aze/ |
cvičenie | /cvičeňi̯e/ |
Excepții: jeden /jeden/ , ten /ten/ , tamten /tamten/ , sveter /sveter/ , tip /tip/ , politika /politika/ , titul /titul/ , alte cuvinte străine samd.
În descrierile pronunției întâlnim și o regulă după care în cazurile menționate/numite mai sus și consoana „l“ se pronunță moale. În prezent „l“ -ul se pronunță totuși de obicei dur.
ale | se pronunță ca /ale/, deși pronunția după reguli ar trebui să fie /aľe/ |
lebo | se pronunță ca /lebo/, deși pronunția după reguli ar trebui să fie /ľebo/ |
lipa | se pronunță ca /lipa/, deși pronunția după reguli ar trebui să fie /ľipa/ |