Despre Slovacia
Preistorie
Cele mai vechi dovezi despre așezările umane în Slovacia se întind până la sfârșitul paleoliticului de acum 250 000 de ani. Din punct de vedere climatic, acesta este o perioadă foarte lungă de schimbare/alternanță între epocile glaciare și interglaciare. Craniul unui om din Neanderthal regăsit la Granovce și o stauetă a lui Venus găsită la Moravany datează din această perioadă. Primii agricultori au apărut între −5000 și −4000 î.e.n. ( descoperiri de topoare din piatră, pene și vase din peșterile Domica).
În epoca bronzului numeroase culturi diferite au fost prezente în Slovacia. Vestigiile lor includ fosile/seceri în bronz, un cărucior cu roți din lemn curbat , precum și urme de construcții din lemn fără cuie.
Tehnologiile epocii fierului ating/ajung în regiunea Slovaciei, probabil din Anatolia sau Italia. În regiunea Slovaciei s-a dezvoltat treptat extracția de fier, plumb, aur, sare. A apărut aici, de asemenea și roata olarului.
Sosirea celților
De la sfârșitul secolului 4 î.e.n. primul grup etnic cunoscut după nume - celții - ajunge pe teritoriul Slovaciei în mai multe valuri. Despre prezența lor rămân dovezi/mențiuni scrise în surse romane.
Celții au construit așezări fortificate - Oppida. Unele dintre ele , de exemplu Oppidum din Bratislava au fost de atunci în permanență până acum locuite. În același timp, majoritatea celților trăiau în sate mici, construiau case din lemn și puneau lacăte de fier la porțile lor. Celții erau artizani îndemânatici - fierari, olari, bătători de monede plugari/agricultori și comercianți. Ei cultivau contacte strânse cu civilizația greco-romană, care a avut o mare influență asupra culturii lor.
Wikimedia Commons
În secolul I î.e.n. dacii ajung pe teritoriul actualei Slovacii, ceea ce a provocat un amestec între populațiile și culturile celtă și dacă. În anul 10, î.e.n. romanii i-au cucerit pe daci și au împins frontierele Imperiului Roman până la Dunărea Centrală. Populația dacă a dispărut pe teritoriul Slovaciei cândva în sec 1. e.n. Cu invazia germanilor din Nordvest s-a petrecut exterminarea majorității celților. Celții vor rămâne la nord de Slovacia actuală până în secolul II . e.n.
La sfârșitul secolului al IV-lea , Imperiul Roman a decăzut rapid. Migrația popoarelor în această perioadă a contribuit mai departe la decăderea Imperiului Roman . O mare parte a populației originare a fugit din țară sau a fost învinsă în războaiele împotriva noilor națiuni. Numeroase triburi au traversat teritoriul Slovaciei, precum cele ale vizigotilor, ostrogotilor, lombarzilor, gepizilor ca urmare a atacurilor hunilor migratori. Aceștia si-au format centrul aproape de teritoriul actualei Slovaciei - între râurile Tissa și Dunăre.
Sosirea slavilor
Unul dintre triburi care a venit în mai multe valuri pe teritoriul Slovaciei erau slavii. Primele valuri au venit pe teritoriul nostru în decursul secolelor 5 și 6. Noi imigranți și-au aranjat viața după populația originară. Slavii au colonizat în această perioadă numai 10% din teritoriu, restul era un peisaj încă sălbatic, neatins. Ei cunoșteau orzul, meiul, grâul, macul și inul și se hrăneau din agricultură, creșterea vitelor, dar erau și meseriași îndemânatici - înainte de toate, producători de bijuterii/bijutieri și olari. În vest slavii au venit în contact cu Imperiul Franc. Pentru că slavii la începuturi nu participau la mari campanii/bătălii, au rămas foarte puține documente/menționări scrise din această perioadă
La mijlocul secolului al VI-lea au intrat/invadat în câmpia/bazinul Dunării triburile avarilor. Sub influența lor slavii au încetat să-și mai ardă morții și au început să-i inmormânteze.
Statul/imperiul Samo
În secolul VI slavii au ajuns sub dominația triburilor migratoare/nomade ale avarilor, ceea ce a provocat unele revolte. La una dintre aceste revolte a participat și comerciantul franc Samo.din cauza vitejiei/curajului lui și a calităților militare slavii l-au ales ca rege a al alianțelor de triburi numite Imperiul Samo (623–658). După moartea lui Samo în anul 658 s-a destrămat/dizolvat această alianță slavă.
Wikimedia Commons
Marea Moravie
Începând cu secolul 8 au început să se unească din nou triburile slave. În prima jumătate au apărut două noi grupe/entități - Principatul Moraviei ( condus de Mojmír I.) și principatul din Nitra (cu Pribina în top/frunte). În anul 833, Mojmír a exclus pe principele Pribina din Principatul Nitra și a unit ambele Principate prin care a apărut Marea Moravie. Pribina se instalează aproape de lacu Balaton unde va construi orașul fortificat din Blatnograd.
Influența crescândă a Imperiului Marii Moravii s-a lovit de ostilitatea Regatului franc de Est. În eforturile sale de a se debarasa de influența acestui regat, suveranul Rastislav se adresează Papei Nicolae I cu rugămintea de a-i trimite un episcop și preoți pentru a educa clerul său, dar rugțmintea a rămas fără succes. Cu aceeași rugăminte s-a adresat apoi împăratului bizantin Mihai al III-lea , care îi va trimite în 863, în Moravia profesori de religie în frunte cu Constantin și Metodiu.
Constantin (el a acceptat / adoptat numele religios Kirill) și Metodiu au înființat imediat după sosirea lor în Moravia primele instituții de educație slave( Academia Marii Moravii, unde să fie educa/instruit clerul slav), fixează o scriere slavă - alfabetul glagolitic introduc slava veche bisericească la ceremoniile religioase și aduc traduceri ale textelor liturgice și biblice, pe care le pregătiseră dinainte. Misiunea lor în Marea Mravie ocupă/reprezintă un loc/ o etapă foarte important/ă în istoria slavilor și slovacilor.
Despre decăderea Marelui Imperiu al Moraviei nu ne-a parvenit nicio informație exactă. După atacurile triburilor nomade ungare conduse de Arpád în 906 și 907, Marea Moravie pierde vizibil influența sa, se dezintegrează încet-încet și teritoriul Slovaciei de astăzi începe să se integreze în Regatul Ungariei în curs de dezvoltare./ Ungaria nou rezultată.
Slovacia în Ungaria
În anul 1000 Stefan I care a terminat procesul de unire a Regatului Ungar/maghiar, a devenit prim lui rege. Regiunea actualei Slovacii a devenit pentru aproape 1000 de ani parte a Regatului ungar. În secolul 16 a apărut pericolul maghiar; începând cu 1521 , Imperiul Otoman a început o campanie în Ungarira. Regele Ludovic al II-lea a subestimat pericolul și la 29 august 1526, armata ungară a fost învinsă într-una din bătăliile langă Mohács , și însuși regele s-a înecat în valurile Dunării. Înfrângerea în bătălia de la Mohács a permis turcilor să domnească în Ungaria vreme de 175 de ani. Turcii au fost învinși în anul 1863 în bătălia de la Viena. Apoi a început expulzarea turcilor din Ungaria și s-a încheiat ăn anul 1685.
În anul 1740 a urcat pe tron Maria Theresa(cunoscută mai ales pentru reformele ei. Ea a reformat armata și a creat/fondat manufacturi, dintre care unele în Slovacia, pe teritoriul actualei Slovacii (Šaštín, Halič, Holíč). În agricultură a susținut cultivarea de plante/culturi noi. În afară de aceasta a reormat justiția, a diminuat unele pedepse și a introdus o lege, că toți cetățenii sunt egali în fața curții(de justiție). Printr-o reformă a educației (//Ratio educationis//), ea a instaurat școala obligatorie și a stabilit bazele unui sistem școlar mai evoluat/dezvoltat.
Fiul ei, Josef al II-lea a continuat reformarea Ungariei. În anul 1781 a publicat decretul numit «Patentul toleranței» care dădea protestanților și confesiunilor necatolice mai multă liberate religioasă. În anul 1785 a abrogat/suspendat/abolit autoadminstrarea comitatelor și le-a înlocuit pin 10 districte statale. El a mutat zece adminstrații/autorități ungare din teritoriul actualei Slovacii către Buda și a anulat iobăgia în Ungaria (în annul 1781 în Cehia).
Wikimedia Commons
.jpg){kind=link}
Renașterea națională slovacă
Procesul de formare a națiunii slovace a avut un parcurs neobișnuit/extraordinar de greu (opresiunea nobilimii maghiare, naționalismul maghiar/ungar și represiunile pe teritoriul slovac). Elita, intelectualii, cu precădere, preoții, devin apărătorii drepturilor slovacilor. Printre obiectivele principale figura elaborarea/codificarea limbii literare slovace.
Primul care a încercat să codifice limba slovacă a fost preotul catolic Jozef Ignác Bajza care a scris primul roman în limba slovacă, //René mládenca príhody a skúsenosti// («Aventurile și experiențele tânărului René»), publicat în 1783. Forma sa lingvistică nu a fost stabilizată, așa că propunerea nu a fost adoptată.
Intelectualii/elita erau atunci împărțiți în catolici și protestanți, Catolicii promovau/susțineau o limbă proprie pentru slovaci, protestanții voiau să impună ceha biblică și unitatea cehilor și slovacilor și refuzau/respingeau elaborarea/codificarea limbii literare slovace.
Preotul catolic Anton Bernolák a codificat/normat în anul 1787 limba slovacă literară (denumită //bernolákovčina//) bazată pe dialectul slovac occidental
Al doilea codoficator lingvistic de succes slovac a fost Ľudovít Štúr. La începutul anului 1843 , si-a informat prietenii apropiați de ideea de a uni slovacii catolici și protestanți pe baza unei limbi literare unice. El alege ca ca bază /fundament dialectul slovac central , în principal pentru că era răspândit, orifinal și inteligibil/comprehensibil. La 11 iulie 1843, Ľ. Štúr, J. M. Hurban și M. M. Hodža se reunesc la parohia din Hurban in Hlboké, unde se pun de acord asupra procedeului de punere in practică/introducere a limbii slovace.
Slovacia după destrămarea Ungariei
La 28 octombrie 1918 Slovacia a devenit parte a Cehoslovaciei. Printre personalitățile slovace,, M. R. Štefánik a contribuit la fondarea republicii; în calitate de diplomat în serviciul Franței, el a ajutat pe T. G. Masaryk și E. Beneš să intre în contact cu forțele aliate. El a organizat în mod activ crearea de legiuni cehoslovace, ceea ce a dus la dezvoltarea unei armate disciplinate și operaționale, legiunile cehoslovace. La 14 noiembrie 1918, Tomáš Garrigue Masaryk devine primul președinte al țării. Slovacia a fost o parte a Cehoslovaciei până în 1939, anul nașterii primei Republici Slovace.
După al doilea război mondial Cehoslovacia a fost reînnoită și a căzut sub influența sovietică. La 11 iulie 1960 a fost ratificată o nouă Constituţie; ea declara faptul că socialismul a învins în Cehoslovacia. Numele de Republica Cehoslovacă a fost schimbat în Republica Socialistă Cehoslovacă şi ţara a devenit un stat declarat oficial socialist. Schimbările de regim şi de politică externă au survenit abia în noiembrie 1989, când s-a înfăptuit-realiyat aşa numita Revoluţie de catifea. Cehoslovacia a devenit din nou un stat democratic şi , înainte de toate un stat orientat spre Vest. La începutul anului 1990 a fost ratificată o lege constituţională; ea conţinea modificarea denumirii statului în Republica Cehă şi Republica Federativă Slovacă (ČSFR). În iunie 1990 au avut loc primele alegeri libere în ČSFR. Puţin timp după adoptarea documentului //Declararea despre suveranitatea Republicii Slovace//, Consiliul Naţional Slovac(17 iulie 1992), câştigătorii alegerilor cehe şi slovace decid separarea ţării la Bratislava.
Constituția Republicii Slovace a fost ratificată la 1 septembrie 1992 și semnată la 3 septembrie. Sfârșitul RFCS, Republicii federale cehe și slovace, împărțirea pașnică a țării în actualele Republica Slovacă și Republica Cehă au urmat la 1 ianuarie 1993. După 75 de ani de existență a unui stat comun al cehilor și slovacilor a luat ființă, astfel, Republica Slovacă, al cărei prim președinte de stat a fost Michal Kováč.
Wikimedia Commons
Sursă : https://sk.wikipedia.org